KÉUPER s.n. Ultimul etaj al |triasicului|triasic| de |facies|facies| german. [Pr.: cóipăr] (din germ. Keuper) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KENO- elem. v. |ceno^1-|ceno|. Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KÉTCHUP s.n. Sos picant preparat din suc de roşii, oţet şi mirodenii. [Pr.: chéciăp] – Cuv. engl. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KENDÓKA s.m. Sportiv care practică |kendo|kendo|. (cf. fr. kendoka) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KETCH s.n. Navă mică cu vele cu doi arbori inegali. [Pr.: checi] (din engl. ketch) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KÉNDO s.n. Artă marţială de orgine japoneză, un fel de scrimă, practicată cu ajutorul unor bastoane, săbii [de bambus]. (cf. fr. kendo) [def. şi NODEX] Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KÉTA s.f. Peşte înrudit cu păstrăvul, dar mult mai mare ca acesta, care trăieşte în mările din Extremul Orient şi din care se obţin icrele de manciuria (Oncorhynchus keta). – Din rus. keta. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KENÁF s.m. Plantă din estul Indiei, bogată în fibre. (cf. engl. kenaf) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KERSANTÍT s.n. Varietate de |diorit|diorit|. [< fr. kérsantite]. Sursa: Dicţionar de neologisme

KEMKÉM s.n. Vechi instrument muzical la egipteni, cu patru coarde, care se loveau cu un bastonaş. [Cf. pers. kamangah]. Sursa: Dicţionar de neologisme