KÉTA s.f. Peşte înrudit cu păstrăvul, dar mult mai mare ca acesta, care trăieşte în mările din Extremul Orient şi din care se obţin icrele de manciuria (Oncorhynchus keta). – Din rus. keta. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KENÁF s.m. Plantă din estul Indiei, bogată în fibre. (cf. engl. kenaf) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KERSANTÍT s.n. Varietate de |diorit|diorit|. [< fr. kérsantite]. Sursa: Dicţionar de neologisme

KEMKÉM s.n. Vechi instrument muzical la egipteni, cu patru coarde, care se loveau cu un bastonaş. [Cf. pers. kamangah]. Sursa: Dicţionar de neologisme

KEROSÉN s.n. Combustibil petrolier, folosit la motoare cu reacţie. (din engl. kerosene) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KÉLVIN s.m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internaţional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KERITERAPÍE s.f. Tratament medical prin băi de parafină. (din fr. kerithérapie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KEDÍV, kedivi, s.m. Titlu purtat în trecut de viceregii Egiptului; persoană care avea acest titlu. – Din fr. khédive. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KERI s.m. pl. (Mit. gr.) Spiritele morţilor. (din germ. Keren) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare; şiş-kebab = frigărui asortate din bucăţi de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei şi roşii fripte la frigare; döner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internaţională şi de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proţap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâşii subţiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subţire sau într-o pită despicată. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi. Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ