MACÁZ, macazuri, s.n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcaţiei; porţiunea de şină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. * Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. * Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcţie cursul unor evenimente; b) a-şi schimba atitudinea faţă de cineva sau de ceva; a-şi schimba părerile, concepţiile etc. – Din tc. makas. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂREÁSĂ, măcelărese, s.f. (Rar) Soţie de măcelar; femeie care vinde carne. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -easă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macavéi s.f. (reg.) sărbătoare la 1 august: ziua crucii de vară. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

MACFERLÁN, macferlane, s.n. Pardesiu bărbătesc (larg şi) fără mâneci, cu două deschizături pentru braţe, peste care cade o pelerină scurtă. – Din fr. macfarlane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELÁR, măcelari, s.m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum şi cu vânzarea cărnii lor; |casap|casap|. ** Fig. Om crud, brutal; ucigaş sângeros. – Lat. macellarius. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCĂÚŢ s. v. |chibrit|chibrit|. Sursa: Dicţionar de sinonime

macétă s. f., pl. macéte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MĂCÉL, măceluri, s.n. Acţiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulţimi fără apărare; omor (în masă); |masacru|masacru|, |carnaj|carnaj|. ** Fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din |măcelări|măcelări| (|derivat regresiv|regresiv|). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCĂU s. v. |baston|baston|, |bâtă|bâtă|, |ciomag|ciomag|, |cotor|cotor|, |măciucă|măciucă|, |picior|picior|, |rădăcină|rădăcină|, |toiag|toiag|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de |arbuşti|arbust| cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu |fructe roşii|maceasa|; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură^2, rug^1. (Rosa). [Var.: măciéş s.m.] – Et.nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române