MACARONÍSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil |burlesc|burlesc| plin de cuvinte latine şi latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenenţă la macaronism. – Din fr. macaronisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. |Macerare|Macerare|; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDÓNIE s.f. În gastronomie, amestec de diverse legume sau fructe, tăiate cubuleţe, utilizate pentru realizarea unor preparate culinare: garnituri, salată a la rus, salată de fructe etc. – Din fr. macedoine; it. macedonia Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. %maccheronico%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDONÉSC adj. v. |macedonean|macedonean|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MACARONÁR, macaronari, s.m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁRE, macerări, s.f. Acţiunea de a (se) macera; maceraţie. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s.f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACARONÁDĂ, macaronade, s.f. (Rar) Poezie în stil |macaronic|macaronic|. – Macaron[ic] + suf. -adă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române