OBIÁLĂ, obiele, s.f. Bucată de pânză sau de postav cu care ţăranii (uneori şi militarii) îşi înfăşoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanţă, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrenţe, a fi zdrenţos, zdrenţăros. – Din bg. obijalo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBÉLĂ, obele, s.f. Semn care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. – Din fr. obèle. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBÍDNIC adj. v. |chircit|chircit|, |degenerat|degenerat|, închir-cit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit. Sursa: Dicţionar de sinonime

ÓBI s. n. brâu lat legat cu o fundă mare la spate, de obicei din mătase, purtat de japonezi. (< fr. obi, germ. Obi) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

OBEDIÉNŢĂ, obedienţe, s.f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBIDITÓR adj., s. v. |asupritor|asupritor|, |exploatator|exploatator|, |împilător|împilător|, |opresiv|opresiv|, |opresor|opresor|, |persecutor|persecutor|, |prigonitor|prigonitor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

OBEZITÁTE s.f. Creştere exagerată a greutăţii corporale printr-o îngrăşare anormală, ca urmare a acumulării de grăsime în diferite organe şi ţesuturi. – Din fr. obésité. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBEDIÉNT, -Ă, obedienţi, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBIDÍT, -Ă, obidiţi, -te, adj. (Înv. şi pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptăţit, oprimat, asuprit. – V. |obidi|obidi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBÉZIC, -Ă, obezici, -ce, adj. De obezitate, care produce obezitate. – Din fr. obésique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române