röntgenológă s. f., pl. röntgenológe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

röntgenológ s. m., pl. röntgenológi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

röntgendiagnóstic s. n., var. (după alte surse) |roentgendiagnostic|roentgendiagnostic| Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RÖNTGEN s.m. Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. * Radiaţii X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s.m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂ adj.f. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

R s.m. invar. A douăzeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană|consoană| |sonantă|sonantă| |lichidă|lichid| (3) |vibrantă|vibrant| (1) |dentală|dentală|). [Pr.: re]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

răbluşág, răbluşáguri, s.n. (reg.) jaf, hoţie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

RÁBIN, rabini, s.m. Conducător religios al unei comunităţi |mozaice|mozaic|. [Acc. şi: rabín] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. %rabbi.% Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A suporta (fără împotrivire şi cu resemnare) greutăţi, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ** (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica uşor. 2. Tranz. şi intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. * Expr. (Tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să…) = a (nu) se putea stăpâni (să nu…), a (nu) se îndura să… Cum îl rabdă locul (sau pământul)? se spune despre un om rău, care săvârşeşte fapte reprobabile. A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să… = a (nu) mai putea să… 3. Intranz. A-şi înfrâna neliniştea, enervarea, a avea răbdare, a-şi păstra calmul. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române