RABINÁT s.n. Calitatea de |rabin|rabin|, funcţia de rabin. ** Perioadă de timp cât funcţionează un rabin. – Din fr. rabbinat, germ. Rabbinat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente. * Expr. A(-şi) pierde răbdarea sau a-şi ieşi din răbdare (ori din răbdări) = a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeţ). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare şi tutun, se spune cuiva care are de aşteptat mult. ** (Cu valoare de imperativ) Aşteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferinţe, lipsuri. 3. Perseverenţă, tenacitate, stăruinţă. – V. |răbda|răbda|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

rábă s.f. (reg.) câştig, afacere. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

răbluşág, răbluşáguri, s.n. (reg.) jaf, hoţie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

RÁBIN, rabini, s.m. Conducător religios al unei comunităţi |mozaice|mozaic|. [Acc. şi: rabín] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. %rabbi.% Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A suporta (fără împotrivire şi cu resemnare) greutăţi, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ** (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica uşor. 2. Tranz. şi intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. * Expr. (Tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să…) = a (nu) se putea stăpâni (să nu…), a (nu) se îndura să… Cum îl rabdă locul (sau pământul)? se spune despre un om rău, care săvârşeşte fapte reprobabile. A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să… = a (nu) mai putea să… 3. Intranz. A-şi înfrâna neliniştea, enervarea, a avea răbdare, a-şi păstra calmul. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÁñA NIA/ s. f. suprafaţă de eroziune uşor înclinată, acoperită cu pietrişuri de cuarţ; glacis. (< sp. raña) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RABLIONÉTĂ, rablionete, s.f. (Fam. şi depr.) Automobil vechi, uzat. [Pr.: -bli-o-] – Din |rablă|rablă| (după camionetă, cabrioletă). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÁBIE, rabii, s.f. (Med.) |Turbare|Turbare|. – Din lat. rabia (= rabies, -ei). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RABATÓR, rabatoare, s.n. |Organ|Organ| al unor maşini agricole care are rolul de a susţine plantele în timpul tăierii şi de a le apleca pe |platforma|platforma| maşinii. – Din fr. rabattoir. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române