RABLAGÍT, -Ă, rablagiţi, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, |uzat|uzat|, |deteriorat|deteriorat|; (despre fiinţe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; |ramolit|ramolit|. [Var.: răblăgít, -ă, adj.] – V. |rablagi|rablagi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBDURÍU adj. v. |îndurător|îndurător|, |perseverent|perseverent|, |răbdător|răbdător|, |stăruitor|stăruitor|, |tenace|tenace|. Sursa: Dicţionar de sinonime

RABATÁBIL, -Ă, rabatabili, -e, adj. (Despre un element de construcţie, un |organ|organ| de maşină etc.) Care se poate roti în jurul unei |axe|axă| (|orizontale|orizontal|). Scaun rabatabil. Masă rabatabilă. – Din fr. rabattable. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÖNTGENOLUMINESCÉNŢĂ / ROENTGENOLUMINESCÉNŢĂ s. f. luminescenţă care se produce prin iradierea unei substanţe cu radiaţii X. (< röntgen- + luminescenţă) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RĂBUÍRE, răbuiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a răbui şi rezultatul ei. – V. |răbui|răbui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBOLÍ vb. v. |răcni|răcni|, |răsti|răsti|, |striga|striga|, |ţipa|ţipa|, |urla|urla|, |zbiera|zbiera|. Sursa: Dicţionar de sinonime

RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s.f. (Reg.) 1. Acţiunea de a răbui şi rezultatul ei. 2. |Unsoare|Unsoare| preparată din |păcură|păcură|, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – |Răbui|Răbui| + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBOJÍRE, răbojiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a răboji şi rezultatul ei. – V. |răboji|răboji|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBUÍ, răbuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da, a unge cu |răbuială (2)|răbuială|. – Cf. germ. %reiben% „a freca”. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din |răboj|răboj|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române