UIMÍT, -Ă, uimiţi, -te, adj. Cuprins de o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie; |surprins|surprins|, |uluit|uluit|. – V. |uimi|uimi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UIMÍRE, uimiri, s.f. Faptul de a uimi; |mirare|mirare|, |admiraţie|admiraţie|, |emoţie|emoţie| profundă (şi neaşteptată); |surprindere|surprindere|. – V. |uimi|uimi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită uşor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. |distrat|distrat|, |zăpăcit|zăpăcit|. – |Uita|Uita| + suf. -uc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ** (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UITÍT, -Ă, uitiţi, -te, adj. (Reg.) |Distrat|Distrat|, |visător|visător|. Cf. |%uita%|uita|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UIMEÁLĂ s. v. |minunare|minunare|, |stupefiere|stupefiere|, |surprindere|surprindere|, |uimire|uimire|, |uluială|uluială|, |uluire|uluire|. Sursa: Dicţionar de sinonime

úite-pópa-nu-e-pópa s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

UIMĂCÍ vb. v. |ameţi|ameţi|, |buimăci|buimăci|, |năuci|năuci|, |zăpăci|zăpăci|. Sursa: Dicţionar de sinonime

ÚITE interj. iată! Sursa: Dicţionar de sinonime

UIMĂCEÁLĂ s. v. |ameţeală|ameţeală|, |buimăceală|buimăceală|, bui-măcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală. Sursa: Dicţionar de sinonime