VĂDĂNÍE s. v. |văduvie|văduvie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDUVÁR adj., s. v. |văduv|văduv|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDĂNÍ vb. v. |văduvi|văduvi|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDUVĂ s. (reg.) vădancă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădană. (I-a murit soţul, a rămas \~.) Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDÁNCĂ, vădance, s.f. (Pop.) Văduvă. – |Vădan|Vădan| + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Bărbat) care şi-a pierdut soţia prin moarte sau (femeie) care şi-a pierdut soţul prin moarte şi nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDÁNĂ s. v. |ghimpe|ghimpe|, |scaiete|scaiete|, scai-galben, scai-ghimpos, văduvă. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDURÉL, vădurele, s.n. (Pop.) Diminutiv al lui vad. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s.m. şi f. (Pop.) Văduv (1). – |Văduv|Văduv| (înv. „văduv” < lat.) + suf. -an. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDRĂRÍT s.n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – |Vadră|Vadră| + suf. -ărit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române