VACUUMÁRE, vacuumări, s.f. 1. (Fiz.) |Vidare|Vidare|. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat. [Pr.: -cu-u-] – Din |vacuum|vacuum|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s.m. şi f. Augmentativ al lui văduv. – |Văduv|Văduv| + suf. -oi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁDNIC s. v. |denunţător|denunţător|, |pârâtor|pârâtor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VÁCUUM, vacuumuri, s.n. 1. (Fiz.) |Vid|vid|. 2. Aparat în care se concentrează o soluţie, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

văduvoáie s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂDÍT, -Ă, vădiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁCUU, -UĂ adj. gol; lipsit de, fără. (< lat. vaccus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

VĂDUVÍŢĂ, văduviţe, s.f. 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – |Văduvă|Văduvă| + suf. -ioară. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDÍNCĂ s. v. |văduvă|văduvă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂCÚŢE s. pl. v. pita-vacii. Sursa: Dicţionar de sinonime