Category Archives: DEX Z

Definiție „zău”

Definiție DEX pentru „zău” (conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române):

zău interj. – (Fam.) Exprimă asigurarea că ceea ce se spune este adevărat sau exprimă mirarea și neîncrederea față de spusele altuia.
● Echivalent: „pe bune”, „serios”, „chiar așa”.
– Din magh. zeu („pe Dumnezeu”), prin interjecție de jurământ.


🔹 Exemple de utilizare:

  1. Zău, nu te minți! – ca expresie de jurământ, pentru a întări o afirmație.

  2. Zău că nu știam de întâlnire! – exprimă sinceritate, echivalent cu „pe cuvânt”.

  3. Zău?! Chiar așa s-a întâmplat? – exprimă mirare și neîncredere.

  4. Nu-mi vine să cred, zău! – întărește uimirea.

  5. Zău că-i frumos filmul! – exprimă convingerea vorbitorului.


🔹 Expresii comune:

  • Zău că da! – întărire a unei afirmații.

  • Zău așa! – folosit adesea în stil colocvial, cu sensul „chiar așa!” sau „e pe bune!”

Definitie ‘zabic’

ZĂBÍC s.n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român

Definitie ‘zabet’

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabavnic’

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăboveşte, care întârzie; zăbovitor. ** Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabavi’

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. |zăbovi|zabovi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabava’

ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. * Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabauc’

ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabar’

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăţ. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘zabovire’

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s.f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabaluta’

ZĂBĂLÚŢĂ, zăbăluţe, s.f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Targ de carte Gaudeamus
Prezentarea generală a Politicii de Cookies

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.

Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.

Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.