iárba-cănăráşului s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 111
Definitie ‘iarba albinelor’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
IARBA ALBÍNELOR s. v. |melisă|melisă|, |roiniţă|roiniţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘iarbadebousalbatica’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
IARBĂ-DE-BOU SĂLBÁTICĂ s. v. |miruţă|miruţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘iarbacampului’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
iárba-câmpului s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘iarbadeboale’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
IARBĂ-DE-BOÁLE s. v. |usturoiţă|usturoiţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘iarbacainelui’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
IARBA-CÂINELUI s. v. |pieptănariţă|pieptănariţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘iarbadenegei’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
IARBĂ-DE-NEGÉI s. v. |rostopască|rostopască|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘iarbademare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
iárbă-de-máre s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘ucenic’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană (tânără) care învaţă o |meserie|meserie| lucrând în producţie sub îndrumarea unui |meşter|mester| sau urmând o şcoală profesională. 2. Adept şi continuator al unui |savant|savant|, al unui |filozof|filozof|, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; |discipol|discipol|, |elev|elev|. – Din sl. učenikŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘u’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
U^1 s.m. invar. A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă^2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române