Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 128

Definitie ‘tabiet’

TABIÉT, tabieturi, s.n. |Deprindere|Deprindere|, |gust|gust| pe care cineva şi-l satisface cu regularitate, cu |meticulozitate|meticulozitate|; obişnuinţă; p. ext. |manie|manie|. * Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise şi fixe. * Expr. A-şi face tabietul = a-şi satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziţia, pofta. ** Viaţă confortabilă, |comoditate|comoditate|. Loc. adv. Cu tabiet = |comod|comod|, |confortabil|confortabil|. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tabletare’

TABLETÁRE, tabletări, s.f. Acţiunea de a tableta. – V. |tableta|tableta|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tabie’

TÁBIE, tăbii, s.f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. |Tabără|Tabără| (1); |redută|redută|. [Pl. şi: tabii] – Din tc. tabya. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tableta’

TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face |tablete|tableta|, |drajeuri|drajeu| dintr-o substanţă. – Din |tabletă|tabletă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tabetic’

TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la |tabes|tabes|, care aparţine tabesului. ** (Adesea |substantivat|substantivat|) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘table’

TÁBLE s. pl. (astăzi rar) trictrac. (Joacă \~.) Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘tabs’

TABS, tabsuri, s.n. Imagine sau inscripţie care însoţeşte unele |mărci|marca| poştale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tablatura’

TABLATÚRĂ s.f. Vechi sistem de notaţie muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor şi al altor semne aşezate pe linii paralele. – Din fr. tablature. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘taboriti’

TABORÍŢI s.m. pl. Nume dat membrilor aripii radicale din mişcarea husită, reprezentând interesele maselor de ţărani şi de meşteşugari. – Din fr. taborites. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tablas’

TĂBLÁŞ s. v. |judecător|judecător|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Targ de carte Gaudeamus
Prezentarea generală a Politicii de Cookies

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.

Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.

Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.