taborít s. m., pl. taboríţi Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

tăblár, tăblári, s.m. (înv.) contribuabil. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

taból, tabóli, s.m. (reg.) sac (mai scund), săculeţ, traistă. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

TĂBLĂLÚŢĂ, tăblăluţe, s. f. Diminutiv al lui tabla. – |Tabla|Tabla| + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

tăbóc, tăbóci, s.m. (reg.) încălţăminte de casă. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

TABLAGÍU, tablagii, s.m. Jucător pasionat de table^2. – |Tablă^2|Tablă| + suf. -giu. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiţi, -te, adj. Acoperit cu tablă^1. – V. |tăblui|tăblui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da |flexibilitate|flexibilitate| şi |lustru|lustru| pieii |argăsite|argăsit|, întinzând-o în toate direcţiile. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă^1. – |Tablă|Tablă|^1 + suf. -ui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

tablăbirắu s.m. (înv.) judecător. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme