TABORÍŢI s.m. pl. Nume dat membrilor aripii radicale din mişcarea husită, reprezentând interesele maselor de ţărani şi de meşteşugari. – Din fr. taborites. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBLÁŞ s. v. |judecător|judecător|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) |Subclasă|Subclasă| de |celenterate|celenterat| |antozoare|antozoar| |fosile|fosil| caracterizată prin forma |tabulară|tabular| a |caliciilor|caliciu|; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. |tabulat|tabulat|. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum - strat]. Sursa: Dicţionar de neologisme

tabulát s. n., pl. tabuláte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

TABULÁRIU, tabularii, s.n. |Arhivă|Arhivă| publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

tabuláre s. f., g. -d. art.tabulării; pl. tabulări Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

tábula rása loc. s., loc. adj. lat. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă^1 sau în coloanele unui registru. * (Mat.) Diferenţă tabulară = adaosul pe care îl primeşte |logaritmul|logaritm| unui număr de patru cifre, când acest număr creşte cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TÁBULĂ s. v. |tribunal|tribunal|. Sursa: Dicţionar de sinonime

tabúl s.n. (înv.) tobă mare în fanfara turcească. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme