tabulát s. n., pl. tabuláte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 131
Definitie ‘tabulariu’
TABULÁRIU, tabularii, s.n. |Arhivă|Arhivă| publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘tabulare’
tabuláre s. f., g. -d. art.tabulării; pl. tabulări Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘tabularasa’
tábula rása loc. s., loc. adj. lat. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘tabular’
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă^1 sau în coloanele unui registru. * (Mat.) Diferenţă tabulară = adaosul pe care îl primeşte |logaritmul|logaritm| unui număr de patru cifre, când acest număr creşte cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘tabula’
TÁBULĂ s. v. |tribunal|tribunal|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘tabul’
tabúl s.n. (înv.) tobă mare în fanfara turcească. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘tabuizare’
TABUIZÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a transforma în |tabu|tabu|. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabaca’
ŞABÁCĂ, şabace, s.f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu aţă albă) la cămăşi, la feţe de masă, milieuri, etc. [Var.: şabác s.n.] – Cf. tc. %şebeke%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabar’
ŞÁBĂR, şabăre, s.n. Răzuitor folosit pentru curăţirea de parafină a interiorului ţevilor de extracţie ale sondelor. ** Creion de răzuit. – Din germ Schaber. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române