RABDOMIÓM s.n. (Med.) |Tumoare|Tumoare| |benignă|benign| a |ţesutului|ţesut| |muscular|muscular| |striat|striat|. [Pron. -mi-om, pl. -oame. / < fr. rhabdomyom]. Sursa: Dicţionar de neologisme

RABÁT, rabaturi, s.n. Reducere de preţ faţă de preţul cu |amănuntul|amănunt| al mărfii. (În |sintagma|sintagma|) Rabat comercial = parte din preţul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca o |cotă|cotă| |procentuală|procentual|, destinată să acopere cheltuielile de |circulaţie|circulaţie| şi să asigure |beneficii|beneficiu| organizaţiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÂBIŢĂ s. v. |behliţă|behliţă|, |pietroşel|pietroşel|, |porcuşor|porcuşor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

RABDOMANŢÍE s.f. Arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei |baghete|baghetă| |magice|magic|. – Din fr. rhabdomancie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

rabáşcă s.f. (reg.) mistrie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

RÁBIŢ s.n. |Plasă|Plasă| de sârmă |galvanizată|galvanizat|, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea |tencuielilor|tencuială| pe suprafaţa unor elemente de construcţie la care tencuiala |aderă|adera| greu sau pentru executarea unor |ornamente|ornament|. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

rabdologíe s. f., art. rabdología, g.-d. art. rabdologíei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RABÁRBURĂ, rabarbure, s.f. (Bot.; reg.) |Revent|Revent| (Rheum officinale) – Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

rabiofobíe s. f., art. rabiofobía, g.-d. art. rabiofobíei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RABDOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiecte, de pedepsire. (< engl. rhabdophobia) Sursa: Marele dicţionar de neologisme