rablắu, rablắi, s.m. (reg.) 1. hoţ; om periculos. 2. om voinic şi prost. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

RABICÓND adj. v. |îmbujorat|îmbujorat|, |împurpurat|împurpurat|, |înroşit|înroşit|, |roşu|roşu|, |rumen|rumen|, |rumenit|rumenit|. Sursa: Dicţionar de sinonime

RABÁTERE s.f. v. |rabatare|rabatare|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÖNTGENTERAPÍE s.f. (Med.) |Radioterapie|Radioterapie|. [Pr.: rönt-ghen-. – Var.: roentgenterapíe s.f.] – Din fr. röntgenthérapie, germ. Röntgentherapie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBLĂRÍT, -Ă, răblăriţi, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din |rablă|rablă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÁBIC, -Ă, rabici, -ce, adj. (Rar) De |rabie|rabie|, caracteristic rabiei, privitor la rabie. – Din fr. rabique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RABÁTE vb. III. v. |rabata|rabata|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RÖNTGENTELEVIZIÚNE / ROENTGENTELEVIZIÚNE s.f. captare a imaginii radiologice şi televizarea ei. (< röntgen- + televiziune) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RĂBLĂRÍ, răblărésc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă) Sursa: Dicţionarul etimologic român

RABIÁT, -Ă, rabiaţi, -te, adj. (Rar) Furios, |turbat|turbat|. [Pr.: -bi-at] – Din germ. rabiat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române