rabáşcă s.f. (reg.) mistrie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

RÁBIŢ s.n. |Plasă|Plasă| de sârmă |galvanizată|galvanizat|, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea |tencuielilor|tencuială| pe suprafaţa unor elemente de construcţie la care tencuiala |aderă|adera| greu sau pentru executarea unor |ornamente|ornament|. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

rabdologíe s. f., art. rabdología, g.-d. art. rabdologíei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RABÁRBURĂ, rabarbure, s.f. (Bot.; reg.) |Revent|Revent| (Rheum officinale) – Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

rabiofobíe s. f., art. rabiofobía, g.-d. art. rabiofobíei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RABDOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiecte, de pedepsire. (< engl. rhabdophobia) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RABÁRBĂR s.m. v. |rubarbă|rubarbă|. Sursa: Dicţionar de neologisme

rabiníst s. m., pl. rabiníşti Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

rabdocárp adj. m., pl. rabdocárpi; f. sg. rabdocárpă, pl. rabdocárpe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RÂBÁR s. v. |pescăruş|pescăruş|. Sursa: Dicţionar de sinonime