röntgenológă s. f., pl. röntgenológe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

röntgenológ s. m., pl. röntgenológi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

röntgendiagnóstic s. n., var. (după alte surse) |roentgendiagnostic|roentgendiagnostic| Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RÖNTGEN s.m. Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. * Radiaţii X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s.m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RABINÍSM s.n. |Doctrina|Doctrina| |rabinilor|rabin|. – Din fr. rabbinisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RABDO- elem. „baghetă”. (< fr. rhabdo-, cf. gr. rhabdos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RABÁNĂ s.f. |Ţesătură|Ţesătură| |dungată|dungat|, |impermeabilă|impermeabilă|, obţinută din |rafie|rafie|, care se foloseşte, în Africa, la confecţionarea îmbrăcămintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De |rabin|rabin|. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ** (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – |Răbda|Răbda| + suf. -ător. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române