MĂCĂÍT, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raţei; măcănit; măcăitură. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 17
Definitie ‘macabe’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bob mare şi rotund. * (Adjectival) Struguri macabe. – Din fr. maccabéo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macarau’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
măcărắu s.n. (reg.) mâner de învârtit roata fântânii. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macairodus’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACAIRÓDUS, macairoduşi, s.m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltaţi, care a trăit din pliocen până la sfârşitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele ştiinţific al animalului. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macabau’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
macabắu, macabéi, s.m. (reg.) om prostănac, tont. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macarasi’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
mácărăşi adv. (reg.) totuşi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macaire’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂÍRE, măcăiri, Acţiunea de a măcăi şi rezultatul ei. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘maca’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACÁ s.f. Numele unui joc de cărţi, |bacara|bacara|. – Din fr., it. macao. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragiu’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACARAGÍU, macaragii, s.m. Muncitor care manipulează o |macara|macara|; macaragist. – Macara + suf. -giu. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaiala’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂIÁLĂ s. v. |măcăit|măcăit|, |măcăitură|măcăitură|. Sursa: Dicţionar de sinonime