macábro adv. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 18
Definitie ‘macarena’
MACARÉNA s. f. dans modern cu ritm săltăreţ. (< sp. Macarena, n. fr.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘macaitura’
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s.f. |Măcăit|Măcăit|. [Pr.: -că-i-] – |Măcăi|Măcăi| + suf. -tură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macabritate’
macabritáte s. f., g.-d. art. macabrităţii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macarca’
măcár că loc. conjcţ. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macait’
MĂCĂÍT, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raţei; măcănit; măcăitură. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macabe’
MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bob mare şi rotund. * (Adjectival) Struguri macabe. – Din fr. maccabéo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macarau’
măcărắu s.n. (reg.) mâner de învârtit roata fântânii. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macairodus’
MACAIRÓDUS, macairoduşi, s.m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltaţi, care a trăit din pliocen până la sfârşitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele ştiinţific al animalului. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macabau’
macabắu, macabéi, s.m. (reg.) om prostănac, tont. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme