macasár s. m., pl. macasári Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACERAŢIÚNE s.f. v. |maceraţie|maceraţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s.m. şi f., adj. |Aromân|Aromân|. – Macedo[nean] + român. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACARONÍSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil |burlesc|burlesc| plin de cuvinte latine şi latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenenţă la macaronism. – Din fr. macaronisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. |Macerare|Macerare|; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDÓNIE s.f. În gastronomie, amestec de diverse legume sau fructe, tăiate cubuleţe, utilizate pentru realizarea unor preparate culinare: garnituri, salată a la rus, salată de fructe etc. – Din fr. macedoine; it. macedonia Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. %maccheronico%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACHETATÓR, -OARE, machetatori, -oare, s.m. şi f. Machetist. – Macheta + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

machetatoáre s. f., pl. machetatoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACHETÁT, -Ă, machetaţi, -te, adj. (Despre lucrări de urbanistică, piese tehnice, opere de artă etc.) Care a fost prezentat sub formă de machetă. – V. macheta. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române