MACARONÁDĂ, macaronade, s.f. (Rar) Poezie în stil |macaronic|macaronic|. – Macaron[ic] + suf. -adă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 23
Definitie ‘macera’
MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părţile solubile. ** Refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macedoneana’
macedoneánă (limba) s. f., g.-d. art. macedonénei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macaron’
MACARÓN s. v. |migdală amară|migdală|, |picromigdală|picromigdală|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macelarit’
MĂCELĂRÍT^1 s.n. Măcelărire. ** Ocupaţia |măcelarului|macelar|. – V. |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macedonean’
MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s.m. şi f., adj. 1. Persoană care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Macedoniei sau populaţiei ei, privitor la Macedonia sau la populaţia ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaroane’
macaroáne s.f., pl. – Un fel de paste făinoase. – Mr. macaroni. It. maccheroni (ven. macaroni), cf. ngr. μαϰαρούνια, bg. makaroni. – Der. macaronadă, s.f. (stil macaronic), din it. maccheronata; macaronic, adj., din fr. macaronique; macaronar, s.m. (italian). Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘macelarire’
MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s.f. Acţiunea de a (se) măcelări şi rezultatul ei; măcelărit^1. – V. |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘maceasa’
MĂCEÁŞĂ, măceşe, s.f. Fructul măceşului, de formă lunguiaţă sau ovală, de culoare roşie, cu coaja tare, acrişor la gust. – Din |măceş|măceş|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macelarie’
MĂCELĂRÍE, măcelării, s.f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; |căsăpie|căsăpie|, |meserniţă|meserniţă|. 2. (Înv.) |Măcel|Măcel|. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -ie, (2) din |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române