XANTO-, xant-, -xantínă, elem. „Galben, gălbui”. (din fr. xanth/o/-, -xanthine, cf. gr. xanthos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTÍSM s.n. Coloraţie galbenă. (din fr. xanthisme) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTÍPĂ s.f. Femeie rea, cicălitoare; |megeră|megera|. (din engl. xanthippe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTINURÍE, xantinurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă de xantină în urină, cantitate de xantină prezentă în urină. – Din fr. xanthinurie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

xanthidról s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

XENOLÍT, xenolite, s.n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOBIÓZĂ s.f. (Biol.) Vieţuire în asociaţii străine sau în dauna unui alt organism. (din fr. xénobiose) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOGENÁT s.m. Sare a acidului |xantogenic|xantogenic|. (din fr. xanthogénate) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOGRAFÍE s.f. Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de |fotoconductibilitate|fotoconductibilitate|, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar şi obiectul tipărit. (din fr. xénographie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme