XANTOFÍLĂ s.f. Pigment care se găseşte în plante, alături de clorofilă şi de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roşcat. – Din fr. xanthophylle. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOGENÉTIC, -Ă, xenogenetici, -e, adj. (Biol.) 1. Care ţine de |xenogeneză|xenogeneza|. 2. (Med.) Provocat de către un corp străin. (cf. engl. xenogenetic, fr. xénogénétique) [def. MW, TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENÍSM s.n. |Străinism|strainism|. (din pref. xen- + suf. -ism) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTODERMÍE, xantodermii, s.f. (Med.) Coloraţie galbenă a pielii. – Din fr. xanthodermie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOGAMÍE s.f. Polenizare a florilor unei plante cu polen colectat de la o altă plantă din aceeaşi specie. (din fr. xénogamie) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

XENÍE, xenii, s.f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulţime de varietăţi ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOFTALMÍE, xenoftalmíi, s.f. (Med.) Reacţie inflamatorie a |conjunctivei|conjunctiva| datorată prezenţei unui corp străin. (cf. fr. xénophtalmie) [def. TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini, în Grecia antică, de a şedea într-un oraş. (din fr. xénélasie, gr. xenelasia) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOFONÍE s.f. Tulburare a |fonaţiei|fonatie| care dă vocii un accent străin. [g.-d. art. xenofoníei] (din fr. xénophonie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEN- elem. v. |xeno-|xeno|. Sursa: Marele dicţionar de neologisme