VACCINÁRE, vaccinări, s.f. Acţiunea de a vaccina; vaccinaţie. – V. |vaccina|vaccina|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut şi a păzi vacile. – Din |văcar|văcar|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACS, vacsuri, s.n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incălţămintei de piele şi al hamurilor; p.ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. şi fam.) Lucru fără nici o valoare, fără nici o însemnătate. – Din germ. Wachs. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparţine |vaccinului|vaccin|, privitor la vaccin; care serveşte la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂRÉL s. v. |fluierar|fluierar|, |prundăraş|prundăraş|. Sursa: Dicţionar de sinonime

vacilánt adj. m., pl. vacilánţi; f. sg. vacilántă, pl. vacilánte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi |vaccinat|vaccina|. – Din fr. vaccinable. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s.f. Văcăriţă. – Văcar + suf. -easă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

văcí, văcésc, vb. IV refl. (reg.) a se întinde, a se culca. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un |vaccin|vaccin|. – Din fr. vacciner. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române