VA^1 Element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor |adverbe|adverb| (undeva, cândva) sau a unor |pronume|pronume| (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanţă nehotărâtă. – Din prez. ind. (pers. 3 sg., forma populară) al lui |vrea|vrea|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

V s.m. invar. A douăzeci şi şaptea |literă|literă| a |alfabetului|alfabet| limbii române; |sunet|sunet| notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |labiodentală|labiodental| sonoră (4)). [Pr.: ve]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂLÍT adj. v. |tencuit|tencuit|. Sursa: Dicţionar de sinonime

văcălíe-de-brád s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂCĂLÍE, văcălii, s.f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului şi a baniţei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenţă lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roşcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenuşie-roşcată, acoperită cu o pieliţă subţire şi netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂLÍ vb. v. |tencui|tencui|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂCĂLÁŞ s. v. |tencuială|tencuială|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VACA-DÓMNULUI s. 1. v. |buburuză|buburuză|. 2. (Pyrrhocoris apterus) (reg.) |boul-Domnului|bou|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VACĂ-DE-MÁRE s. v. |morsă|morsă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

vacilánt adj. m., pl. vacilánţi; f. sg. vacilántă, pl. vacilánte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române