văcsuitoáre s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂCĂRÍME s.f. Multe vite mari la un loc. – Din vacă + suf. -ăr-ime. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiţi, -te, adj. (Despre încălţăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) şi lustruit. – V. văcsuit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

vaccinatór s. m., adj. m., pl. vaccinatóri; f. sg. şi pl. vaccinatoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂCĂRÍE^1, văcării, s.f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit şi amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁCSUÍRE s.f. Acţiunea de a văcsui. – V. văcsui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁŢIE, vaccinaţii, s.f. |Vaccinare|vaccinare|. – Din fr. vaccination. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂRÍCĂ s. v. |ciuin|ciuin|, floarea-călugărului, odagaci, săpunariţă. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălţămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) şi a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române