VACÁT, vacaturi, s.n. |Pagină|Pagină| albă, intenţionat netipărită, din interiorul unei lucrări. – Din germ. Vakat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACÁNŢĂ, vacanţe, s.f. 1. Perioadă de odihnă acordată |elevilor|elev| şi |studenţilor|studenţ| la sfârşitul unui trimestru, semestru sau an de şcoală ori de studii. ** |Concediu|Concediu| (acordat unui salariat). 2. Interval de timp in care o instituţie, un organ reprezentativ etc. îşi incetează activitatea. ** Interval de timp in care un post, o funcţie, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánţie s.f.] – Din fr. vacance, it. vacanza. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ** Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viaţă de văduv. – Din |văduv|văduv|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDĂÓI, vădăoi, s.m. (Reg.) Văduvoi. – |Vădan|Vădan| + suf. -oi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUV//ÉSC \~eáscă (\~éşti) rar Care este caractersitic pentru văduvi; de văduv. /văduv + suf. \~esc Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

VĂDĂNÍE s. v. |văduvie|văduvie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDUVÁR adj., s. v. |văduv|văduv|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDĂNÍ vb. v. |văduvi|văduvi|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDUVĂ s. (reg.) vădancă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădană. (I-a murit soţul, a rămas \~.) Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDÁNCĂ, vădance, s.f. (Pop.) Văduvă. – |Vădan|Vădan| + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române