foto:ICR.ro
Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu editurile Castelvecchi, Edizioni Bordeaux și Humanitas, sub înaltul patronaj al Ambasadei României în Italia, organizează pe 27 ianuarie 2025, începând cu ora 18:00, o masă rotundă și o prezentare de carte dedicate scriitorului Mihail Sebastian, unul dintre cei mai importanți scriitori români de origine ebraică. Evenimentul este organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Comemorării Victimelor Holocaustului și va avea loc în Sala de conferințe a institutului.
Prezentarea are loc cu ocazia apariției recente, în decembrie 2024, în Italia, a două volume semnificative pentru receptarea și înțelegerea literaturii și personalității lui Mihail Sebastian: L’incidente (tradus și îngrijit de Raoul Precht, Bordeaux Edizioni, 2024) și Diario 1935-1941 (tradus de Mauro Barindi, cu note de Horia Corneliu Cicortaș, Castelvecchi Editore, 2024).
Evenimentul se va desfășura sub forma unui dialog între traducătorii Horia Corneliu Cicortaș, Mauro Barindi și Francesco Testa, scriitorul Raoul Precht, și specialistele în literatura și cultura română prof. Luisa Valmarin și prof. Angela Tarantino. Participanții vor scoate în evidență reperele bio-bibliografice ale scriitorului, trăsăturile stilistice ale scriiturii sale, contextul cultural și politic în care a activat, „cazul” Sebastian generat de contrastul cu Nae Ionescu și de polemicile antisemite, precum și importanța Jurnalului nu doar în înțelegerea și reevaluarea postumă a scriitorului, ci și în înțelegerea și reevaluarea unor poziții și dinamici din lumea culturală din România anilor ‘30, în contextul antisemitismului și al contrastelor ideologice din politica și din societatea românească.
MIHAIL SEBASTIAN (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), romancier, dramaturg, eseist şi publicist român, s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de origine evreiască. Între 1915 şi 1926 urmează clasele primare şi Liceul „Nicolae Bălcescu“ din oraşul natal. Absolvă Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie ale Universităţii din Bucureşti, după care încearcă, fără succes, să-şi ia doctoratul la Paris. Lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant. Debutează în 1926 cu versuri în revista ieşeană Lumea. Bazar săptămânal şi, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. În 1928, începe să publice la Universul literar, Tiparniţa literară, Vremea. Tot în 1928, devine colaborator, apoi (până în decembrie 1933) redactor la Cuvântul (condus de Nae Ionescu), publicaţie care, în ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, este suspendată din cauza pronunţatei orientări progardiste a directorului său. În 1932–1933 este redactor la România literară (săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 şi 1936 colaborează la revista Azi (condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundaţiilor Regale(redactor între 1936 şi 1940), Rampa, Viaţa românească, L’Indépendance roumaine şi altele.
În 1932 îi apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, iar un an mai târziu, pseudoromanul Femei. În 1934, publică De două mii de ani…, cu o prefaţă de Nae Ionescu. Atacurilor şi criticilor tendenţioase declanșate de publicarea acestui volum le răspunde cu lucrarea polemică Cum am devenit huligan (1935). Îi apar romanele Oraşul cu salcâmi (1935, premiat de Societatea Scriitorilor Români) şi Accidentul (1940). Se impune în viaţa literară ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultima oră (ulterior ecranizate) şi Insula (neterminată).
La 7 septembrie 1940, în baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihai Sebastian este „licenţiat din serviciu, fiind evreu“: i se interzice să mai profeseze ca jurnalist şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant. Predă literatura română la Liceul Evreiesc din Bucureşti. În perioada războiului nu are drept de semnătură. Piesa Jocul de-a vacanţa este interzisă. Pentru a face posibilă reprezentarea, la 1 martie 1944, a piesei Steaua fără nume, un fost coleg de liceu, avocatul Ştefan Enescu, acceptă rolul de „autor“ al piesei, sub pseudonimul Victor Mincu. La începutul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. În același an, ia ființă Universitatea Liberă Democratică, unde urma să ţină cursuri şi Mihail Sebastian. Dar în ziua de 29 mai, în drum spre Universitate, este lovit de un camion şi moare, la vârsta de 38 de ani. Inedit vreme de cincizeci de ani, Jurnalul (1935–1944), publicat în 1996 la Editura Humanitas, a fost tradus şi editat în mai multe ţări: Franţa, SUA, Olanda, Cehia, Marea Britanie şi Germania (ediţia germană a primit, în 2006, Premiul „Geschwister Scholl“).
Mauro Barindi este unul dintre cei mai activi traducători de literatură română în italiană, bun cunoscător al scriitorilor contemporani. A tradus aproape 20 de volume publicate începând din 2008 în Italia, iar printre autorii traduși de el se numără Ana Blandiana, Mateiu I. Caragiale, Mihail Sebastian, Matei Vişniec, Ioana Pârvulescu, Florina Ilis, Stelian Tănase, Radu Pavel Gheo, Vasile Andru, etc. Alături de acestea, a mai publicat în antologii, reviste, monografii sau pe platforme electronice dedicate: traduceri de povestiri, poezii, fragmente de romane. De asemenea, este redactor la revista online „Orizzonti culturali italo-romeni”.
Horia Corneliu Cicortaș (n. 1969) predă Istoria tradițiilor religioase la Universitatea din Trento. Trăiește în Italia din 1991, a studiat la Universitatea din Napoli «l’Orientale», unde și-a obținut diploma în filozofie cu o teză despre Mircea Eliade și buddhism; tot la aceeași universitate a obținut doctoratul cu o teză despre „Mircea Eliade și India”, care a fost publicată la editura Mimesis. A tradus și îngrijit mai multe volume semnate de Mircea Eliade, Emil Cioran, Ioan Petru Culianu, Andrei Oișteanu și Tatiana Niculescu, publicate la diferite edituri italiene.
Raoul Precht (n. la Roma, 1960) este scriitor și traducător. După ce și-a luat licența în limbi și literaturi străine la Universitatea La Sapienza din Roma, cu o teză despre Calderón de la Barca, Hofmannsthal și Pasolini, s-a transferat în Luxemburg, unde locuiește și activează și în prezent. A publicat romane, culegeri de poezii, eseuri critice despre diferiți autori, printre care Cervantes, Calderón de la Barca, Quevedo, Cortázar, Pasolini, precum și studii de teoria traducerii. A publicat poezii în reviste literare on-line precum „succedeoggi”, „Pseudolo” și „Zibaldoni”, cu traduceri în spaniolă în revista ”abril” și în franceză pe blogul Universității Sorbonne, „Une autre poésie italienne. Colaborează cu RAI, cu ziare și reviste de artă din Italia, dar și cu Deutsche Grammophon Gesellschaft și cu l’Istituto di Studi Verdiani. Romanul său Stefan Zweig. L’anno in cui tutto cambiò a fost finalist al Premiului „Giovanni Comisso” în 2022.
Angela Tarantino este profesor de limba și literatura română lacatedra de Limba și Literatura Română din cadrul Departamentului de Studii Europene, Americane și Interculturale de la Facultatea de Filozofie și Litere a Universității La Sapienza, unde se ocupă de literatura română medievală, modernă și contemporană. În 1990 a obținut doctoratul în Filologie romanică și italiană. În domeniul traducerii literare a publicat texte de poezie și proză clasică și contemporană din creația scriitorilorLiviu Rebreanu, Lena Constante, Floarea Ţuţuianu, Florin Manolescu și Matei Vişniec. Între 2016/2018 a fost președinta Asociației Italiene de Românistică (AIR). Din 2015 conduce revista “Romània Orientale”.
Francesco Testa, născut la Ascoli Piceno în 1982, este profesor de liceu și traducător literar. Fidel unui stil de viață itinerant – după cum mărturisește – a trăit și a predat în România, Germania, Tunisia, Australia și Iran, pentru ca apoi să se stabilească la Trieste. Printre cele mai recente traduceri ale sale se numără opere de Gabriel Liiceanu (la Editura Mimesis), Andrei Oişteanu (Belforte), Benjamin Fondane (Giuntina), Iulian Ciocan (BEE).
Luisa Valmarin (n. la Bolzano, în 1941), este profesor emerit de limba și literatura română la Universitatea „La Sapienza” din Roma. A fost membru al corpului didactic al Cursului de Specializare în Traductologie. A înființat Cursul de licență în limbi străine în 1996 și ulterior a fost președinte al ariei didactice dedicate Programelor de licență în limbi și literaturi moderne și în Medierea lingvistico-culturală. În 1988 a fondat revista «Romània Orientale» (publicație deținută de Universitatea La Sapienza), al cărei redactor-șef a fost o lungă perioadă de timp. Pentru activitatea sa științifică și culturală, a fost distinsă în România cu Ordinul Național al Meritului cu titlul de Mare Ofițer (2003). A fost președinte al Asociației Italiene de Studii din Europa de Sud-Est (AISSEE), membru fondator șipreședinte al Asociației Italiene deRomânistică(AIR).
Sursa: ICR.ro
Adaptarea cinematografică a celebrului roman „Contele de Monte Cristo”, regizată de Matthieu Delaporte și Alexandre De La Patellière și avându-l pe Pierre Niney în rol principal, conduce topul nominalizărilor la Premiile César 2024, cu 14 selecții. Urmat îndeaproape de „L’Amour ouf” (13 nominalizări) și „Emilia Pérez” (12 nominalizări), filmul promite o competiție strânsă la cea de-a 50-a ediție a prestigioaselor premii ale cinematografiei franceze.
