Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

YÉSMAN, yésmeni, s.m. Adept necondiţionat al cuiva, obedient. [Pr.: iésmen] – Cuv. engl. Sursa: Dicţionar al limbii române actuale (ediţia a II-a revăzută şi adăugită)

YÉTI s.m. Animal sau om ipotetic primitiv, de pe versantul sudic al munţilor Himalaia, „omul zăpezilor”, „omul pădurii”. (din fr. yéti) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

YE-YE s.n. Refren de muzică uşoară care utilizează un ritm special, venit din SUA, apropiat de |rock|rock|. [Pr. ie-ie] (din fr. yé-yé) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

yiang-yiang s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

YLÁNG-YLÁANG s. m. arbore cultivat în Indonezia şi în Madagascar pentru florile sale întrebuinţate în parfumerie. (< fr. ylang-ylang) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

YLÁNG-YLÁNG s.n. 1. Arbore exotic cultivat pentru frunzele şi florile sale din care se extrage un ulei folosit în industria parfumurilor. 2. Parfum extras din acest ulei. (cuv. malaiez) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

YOCTO- elem. „de un milion de miliarde de miliarde mai mic“, 10^-24 (neologism). Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

YÓGA s.f. Şcoală filozofică indiană care urmăreşte adâncirea cunoaşterii eului în scopul eliberării lui de viaţa materială şi al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciţii care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respiraţiei, a bătăilor inimii şi prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

YOGHÍN, yoghíni s.m. Adept al filozofiei yoga; p. ext. persoană care practică exerciţii yoga. [Var.: yogin s.m.] – Din fr. yogin, engl. yogi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

YOGHÍNĂ, yoghíne, s.f. Adeptă a filozofiei |yoga|yoga|; p. ext. Persoană de sex feminin care practică exerciţii |yoga|yoga|. (din yoghin) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române