Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini, în Grecia antică, de a şedea într-un oraş. (din fr. xénélasie, gr. xenelasia) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENÍE, xenii, s.f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulţime de varietăţi ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENÍSM s.n. |Străinism|strainism|. (din pref. xen- + suf. -ism) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENO-, xen-, -xén, -xeníe, elem. „Străin, parazit”, „gazdă”, „ospitalitate”. (din fr. xén/o/-, -xène, -xénie, cf. gr. xenos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOAUTOGAMÍE s.f. Polenizare încrucişată care, în anumite condiţii nefavorabile, se realizează prin |autofertilizare|autofertilizare|. (din fr. xénoautogamie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

xenobiótic adj. m., pl. xenobiótici; f. sg. xenobiótică, pl. xenobiótice Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

XENOBIÓZĂ s.f. (Biol.) Vieţuire în asociaţii străine sau în dauna unui alt organism. (din fr. xénobiose) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOBLÁST, -Ă, adj., s.n. (Cristal) Format în |şisturile|sist| cristaline, în altă formă |cristalografică|cristalografic| decât cea proprie. (din fr. xénoblaste) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOCARPÍE s.f. Formare a fructului ca rezultat al |xenogamiei|xenogamie|. (din fr. xénocarpie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOCRAŢÍE, xenocraţii s.f. (Rar) Conducere de către reprezentanţii unei etnii străine dintr-o ţară. (din gr. xenokrátia) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române