XEROFÍTĂ, xerofite, s.f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophytes. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘xerofitic’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele |xerofite|xerofit|. [< fr. xérophytique]. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘xerofob’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROFÓB, -Ă, adj. (Despre organisme) Care evită terenurile uscate. (din fr. xérophobe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘xeroform’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROFÓRM s.n. Substanţă medicamentoasă care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, întrebuinţată ca antibiotic (intestinal). – Din fr. xéroforme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘xeroftalmic’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROFTÁLMIC, -Ă, adj., s.m., s.f. (Suferind) De |xeroftalmie|xeroftalmie|. (din fr. xérophtalmique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘xeroftalmie’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s.f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘xerogel’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROGÉL, xerogeluri, s.n. Material obţinut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘xerogeofite’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROGEOFÍTE s.f. pl. 1. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane. 2. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. (din fr. xérogéophytes) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘xerograf’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în |xerografie|xerografie|. (din it. xerografo) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘xerografia’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafaţa unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, aşa încât, în momentul în care li se aplică un strat de răşină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate iniţial reţin depunerea de răşină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. şi pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române