Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

XEROFÓB, -Ă, adj. (Despre organisme) Care evită terenurile uscate. (din fr. xérophobe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROFÓRM s.n. Substanţă medicamentoasă care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, întrebuinţată ca antibiotic (intestinal). – Din fr. xéroforme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROFTÁLMIC, -Ă, adj., s.m., s.f. (Suferind) De |xeroftalmie|xeroftalmie|. (din fr. xérophtalmique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s.f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROGÉL, xerogeluri, s.n. Material obţinut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROGEOFÍTE s.f. pl. 1. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane. 2. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. (din fr. xérogéophytes) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în |xerografie|xerografie|. (din it. xerografo) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafaţa unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, aşa încât, în momentul în care li se aplică un strat de răşină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate iniţial reţin depunerea de răşină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. şi pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XEROGRÁFIC, -Ă, xerográfici, -e, adj. Care ţine de |xerografie|xerografie|, de |xerografiere|xerografia|. * Procedeu xerografic. (cf. fr. xérographique, engl. xerographic) [def. MW, TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XEROGRAFÍE, xerografii, s.f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini şi documente şi bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române