Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ** A da pe faţă, a denunţa, a demasca. – Din sl. vaditi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDÍNCĂ s. v. |văduvă|văduvă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDÍT, -Ă, vădiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁDNIC s. v. |denunţător|denunţător|, |pârâtor|pârâtor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VADOÁSĂ, vadoase, adj. (În sintagma) Apă vadoasă = |apă|apă| provenită din infiltraţia in scoarţa pământului a apelor rezultate din precipitaţiile atmosferice. – |Vad|vad| + suf. -os Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁDRĂ, vedre, s.f. 1. Veche unitate de măsură a capacităţii, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri) 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDRÁR, vădrari, s.m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – |Vadră|Vadră| + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDRĂRÍT s.n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – |Vadră|Vadră| + suf. -ărit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDURÉL, vădurele, s.n. (Pop.) Diminutiv al lui vad. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Bărbat) care şi-a pierdut soţia prin moarte sau (femeie) care şi-a pierdut soţul prin moarte şi nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române