Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

VĂDUVĂ s. (reg.) vădancă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădană. (I-a murit soţul, a rămas \~.) Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDUVÁR adj., s. v. |văduv|văduv|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDUV//ÉSC \~eáscă (\~éşti) rar Care este caractersitic pentru văduvi; de văduv. /văduv + suf. \~esc Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ** Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viaţă de văduv. – Din |văduv|văduv|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUVÍE s.f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – |Văduv|Văduv| + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s.f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviţă (1). 2. Peşte teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă şi verzui sau albăstrui pe spate; văduviţă (2) (Leuciscus idus). – |Văduvă|Văduvă| + suf. -ioară. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUVÍRE s.f. (Rar) Văduvie. – V. |văduvi|văduvi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDUVÍŢĂ, văduviţe, s.f. 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – |Văduvă|Văduvă| + suf. -ioară. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

văduvoáie s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s.m. şi f. Augmentativ al lui văduv. – |Văduv|Văduv| + suf. -oi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române