Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

LABAMÂŢEI s. v. burete-de-conopidă, creas-ta-cocoşului, drob, drobuşor. Sursa: Dicţionar de sinonime

LABAMÂŢII s. v. |parpian|parpian|. Sursa: Dicţionar de sinonime

LABÁN, labani, s.m. Specie de chefal de culoare cenuşie-albăstruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LĂBĂRŢÁ, lăbărţez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LĂBĂRŢÁRE, lăbărţări, s.f. Faptul de a se lăbărţa; lărgire (excesivă). – V. |lăbărţa|lăbărţa|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LĂBĂRŢÁT, -Ă, lăbărţaţi, -te, adj. 1. (Despre haine) Care şi-a stricat forma, lărgindu-se prea mult; deformat. ** (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanţate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ** (Despre felul de a vorbi) Prea rar, tărăgănat. ** (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene. – V. |lăbărţa|lăbărţa|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LÁBARUM s.n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea şi monograma lui Isus Cristos. – Cuv. lat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LABAÚRSULUI s. v. brânca-ursului, crucea-pă-mântului, piciorul-caprei, piedicuţă. Sursa: Dicţionar de sinonime

lába-úrsului-róşie (bot.) s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

lábdă, lábde, s.f. (reg.) minge. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme