LABOÁRE s. v. |lucru|lucru|, |muncă|muncă|, |treabă|treabă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘labon’
labón, labóni, s.n. (reg.) chefal mare. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘laborant’
LABORÁNT, -Ă, laboranţi, -te, s.m. şi f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experienţe şi lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘laboranta’
laborántă s. f., pl. laboránte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘laborator’
LABORATÓR, laboratoare, s.n. Local sau încăpere prevăzută cu instalaţii speciale, aparate şi instrumente pentru experienţe ştiinţifice şi lucrări practice în domeniul ştiinţelor experimentale sau aplicate. [Var.: (înv.) laboratóriu s.n.] – Din germ. Laboratorium, fr. laboratoire. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘laboratoriu’
LABORATÓRIU s.n. v. |laborator|laborator|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘laborios’
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioşi, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creaţiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort şi osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (şi produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘laboriozitate’
LABORIOZITÁTE, laboriozităţi, s.f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – |Laborios|Laborios| + suf. -itate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘labos’
LĂBÓS, -OÁSĂ, lăboşi, -oase, adj. (Rar) Cu labe mari. – |Labă|Labă| + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘labosti’
labostí, labostésc, vb. IV (reg.) a dezmierda, a iubi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme