Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

LABIRINTECTOMÍE s. f. excizie a labirintului urechii. (< fr. labyrinthectomie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. (Rar) Care aparţine labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

labirintifórm adj. m., pl. labirintifórmi; f. sg. labirintifórmă, pl. labirintifórme Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

LABIRINTÍTĂ, labirintite, s.f. Boală care constă în inflamaţia acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LABIRINTODÓNT, labirintodonţi, s.m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinţi au încreţituri sinuoase; (şi la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodontes, engl. labyrinthodonta. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LABIRINTODÓNŢI s.m.pl. Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinţi sunt prevăzuţi cu încreţituri sinuoase complicate; (la sg.) animal din acest grup. [< fr. labyrinthodontes, cf. gr. labyrinthos - labirint, odous - dinte]. Sursa: Dicţionar de neologisme

LABIRINTOTOMÍE s. f. operaţie de perforare a labirintului urechii. (< fr. labyrinthotomie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

LÁBIU s.n. v. |labium|labium|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LÁBIUM s.n. Buza inferioară a insectelor şi a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var. lábiu s.n.] – Din fr. labium. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LĂBOÁIE, lăboaie, s.f. Augmentativ al lui labă; labă mare; p. ext. (fam. şi peior.) mână grosolană, mare. – |Labă|Labă| + suf. -oaie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române