Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

KAKEMÓNO s.n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuş de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereţi. – Din fr. kakémono. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KAKÍ adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanţe verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KAKÍU, -IE adj. v. kaki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁLA-AZÁR subst. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează şi se multiplică în celulele endoteliale din splină şi din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KALÁM s.n. 1. (Cult. islam.) Pană ascuţită de scris cu cerneală; |calamus^3|calamus|. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate în secolele VIII-IX e.n., influenţată, în principal, de către şcolile teologice (rivale) ale |mutaziliţilor|mutazilit| şi |aşariţilor|aşarit| şi care propovăduieşte ideea unităţii absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităţilor sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilităţii faptelor săvârşite de orice persoană), orice atomism legat de învăţăturile creaţiei precum şi, în mod metodic, întâietatea argumentaţiei raţionale în faţa celei a faptelor. Kalamul a influenţat hotărâtor şi dezvoltarea filozofiei evreieşti, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susţine împotriva kalamului, oferă o prezentare sistematică a sa. (cuv. ar. = conversaţie, dispută, explicaţie) [def. Brockhaus] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

kaláşnikov s. n., pl. kaláşnikovuri Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

KALI- v. |kaliu|kaliu|. Sursa: Dicţionar de neologisme

KALIEMÍE s.f. Prezenţa potasiului în sânge; potasemie. [g.-d. art. kaliemíei] (din fr. kaliémie) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KALIPATRÓN, kalipatroane, s.n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu şi încorporată în masca de protecţie, care serveşte la regenerarea aerului (prin reţinerea bioxidului de carbon şi a apei) şi care este folosită în mine. [Sil. -tron] – Din germ. Kalipatron. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁLIU s.n. (Chim.) |Potasiu|Potasiu|. – Din germ. Kalium. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române