Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în |neologisme|neologism| cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) |consoană oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă |velară|velar| surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

KABÍLI s.m. pl. Populaţie din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. * (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁGU s.m. Pasăre din Noua Caledonie, de mărimea unui corb, cu un penaj cenuşiu, având pe cap o creastă cu pene pe care o ridică şi o coboară după voie. (cf. germ. Kagu) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KAINÍT s.n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu şi clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrăşămintelor artificiale pentru soluri. [Pr.: ka-i-] – Din fr. kaïnite. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁISER s.m. v. |kaizer^1|kaizer|. [DEX’98] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

KÁITEN s.n. Torpilă japoneză (corespondent naval al avionului kamikaze) condusă de un pilot sinucigaş, până la lovirea ţintei. (cf. fr. kaiten) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KÁIZER^1, kaizeri, s.m. Denumire dată împăraţilor „Sfântului imperiu roman de naţiune germană” şi apoi împăraţilor Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris şi: kaiser. – Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KAKÁPO s.m. Papagal-bufniţă din Noua Zeelandă. (din amer. kakapo < cuv. maori) Sursa: Marele dicţionar de neologisme