Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

LACERAŢIÚNE s.f. v. |laceraţie|laceraţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă şi care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne]. Sursa: Dicţionar de neologisme

LACERTI- elem. „şopârlă”. (< fr. lacerti-, cf. lat. lacerta) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

lacertíde s. f., pl. lacertíde Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

lacertifórm adj. m., pl. lacertifórmi; f. sg. lacertifórmă, pl. lacertifórme Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

LACERTILIÁN, lacertilieni, s.m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi cornoşi; (şi la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertiliens. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi, care cuprinde şopârlele. V. |saurieni|saurieni|; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. |lacertilian|lacertilian| / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus - şopârlă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. În vechime, membru al unei populaţii preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparţine sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menţionaţi de Ptolemeu) [DRAE, GDLC] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

LACHÉRDĂ, lacherde, s.f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare şi afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele |aristocrate|aristocrat| îmbrăcat în |livrea|livrea|; |fecior|fecior|, |valet|valet|. 2. Fig. Persoană slugarnică, |servilă|servil|. – Din fr. laquais. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române