Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

KAMPÓNG s.n. Aglomeraţie umană, sat în Java şi Indochina. (cf. fr. kampong < cuv. malaiez) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Kampuchia; cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n.pr.) + suf. -an. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁNA s.f. invar. Semn silabic în scrierea japoneză. (cf. fr. kana < cuv. jap.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KANAMICÍNĂ s.f. Antibiotic cu un larg spectru antibacterian. (din fr. kanamycine < neolat. kanamyceticus < atribut al strepromicetei Streptomyces kanamyceticus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KANJÍ s.n. 1. Sistem |ideografic|ideografic| de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba chineză, modificate din acestea sau similare cu ele. 2. Oricare dintre |caracterele|caracter| acestui sistem. (cf. engl. kanji < cuv. jap. kanji = caracter |han|han| < chin. hànzì) [Pr.: kan-ji] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

KANTÉLE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republică autonomă din NV Rusiei, din partea europeană; în trecut (1940-1956) cunoscută drept Republica Karelo-Finlandeză) cu coarde, întinse deasupra unei mici cutii de rezonanţă, care se ating cu degetele. b. Ţiteră tradiţională finlandeză, având la origine cinci coarde, iar în prezent putând ajunge până la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW] Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KANTHÁL, kanthále, s.n. Aliaj de fier, crom, aluminiu şi cobalt, cu rezistivitate electrică superioară. (din germ. Kanthal) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care aparţine filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S.m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KANTIANÍSM s.n. Sistem filozofic iniţiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KANTÍSM s.n. (Fil.) |Kantianism|Kantianism|. – Din fr. kantisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române