Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

KAÓN, kaóni, s.m. a. Particulă elementară, mezonul K. b. Mezon instabil care poate să prezinte sarcină electrică sau să fie neutră şi este de aproximativ 970 de ori mai greu decât un electron. (din fr. kaon < vocab. ştiinţif. internaţ. ka = kappa [de la mezonul K, denumirea sa anterioară) + suf. -on) [def. a. MDN, b. MW] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KÁPO s.m. Deţinut cu funcţie de comandă, în lagărele naziste. (din germ. Kapo < prob. împr. din it. capo = şef) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KÁPPA s.m. A zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului k. [scris k] (din fr. kappa < gr. < orig. semit.; cf. ebr. kaph) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KAPRÓN s.n. v. |capron|capron|. Sursa: Dicţionar de neologisme

KARACÚRT s.m. (Zool.) Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui muşcătură este mortală. [Et. incertă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

KARATÉ s.n. Metodă japoneză de luptă care foloseşte în atac sau apărare mişcări rapide şi violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. şi: karáte]. – Din fr. karaté. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KARATÉKA s.m., f. Sportiv care practică |karate|karate|. (cf. fr. karatéka < cuv. jap.) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KARATÍST, -Ă, karatíşti, -ste, s.m., f. |Karateka|Karateka|. (karate + suf. -ist) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

karatístă s. f., pl. karatíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

kârgấz (referitor la Kârgâzstan) adj. m., s. m., pl. kârgấzi; adj. f., s. f. kârgấză, pl. kârgấze Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a