Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

KEDÍV, kedivi, s.m. Titlu purtat în trecut de viceregii Egiptului; persoană care avea acest titlu. – Din fr. khédive. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÉLVIN s.m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internaţional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KEMKÉM s.n. Vechi instrument muzical la egipteni, cu patru coarde, care se loveau cu un bastonaş. [Cf. pers. kamangah]. Sursa: Dicţionar de neologisme

KENÁF s.m. Plantă din estul Indiei, bogată în fibre. (cf. engl. kenaf) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KÉNDO s.n. Artă marţială de orgine japoneză, un fel de scrimă, practicată cu ajutorul unor bastoane, săbii [de bambus]. (cf. fr. kendo) [def. şi NODEX] Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KENDÓKA s.m. Sportiv care practică |kendo|kendo|. (cf. fr. kendoka) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KENO- elem. v. |ceno^1-|ceno|. Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KENOGLOSÍE s.f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin redarea de cuvinte fără nici un proces de gândire. [g.-d. art. kenoglosíei] (din keno- = gol + -glosie = vorbire; cf. fr. kénoglossie) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KENOTRÓN, kenotroane, s.n. Tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curenţilor alternativi de înaltă tensiune. (Sil. -tron) – Din fr. kénotron. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KENYÁN, -Ă, kenyeni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m.şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Kenyei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Kenyei sau populaţiei ei, privitor la Kenya sau la populaţia ei. [Pr.: -ny-an] – Kenya (n.pr.) + suf. -an. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române