JACHEŢÍCĂ, jacheţele, s.f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuţă. – Jachetă + suf. -ică. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jachetuta’
JACHETÚŢĂ, jachetuţe, s.f. (Rar) Jacheţică. – Jachetă + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jachila’
JẮCHILĂ s.f. (Reg.) Povară purtată de un animal sau de un om; bagaj. – Din germ. Säckel. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jack’
JACK, jackuri, s.n. V. |geac|geac|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jackpot’
JACKPÓT [JÉCPOT] s. n. potul cel mare, la jocurile mecanice; (fig.) mare lovitură. (< engl. jack-pot) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘jacman’
jăcmán, jăcmánuri, s.n. (înv.) jaf mare; jăcmănie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘jacmaneala’
JĂCMĂNEÁLĂ s.f. v. jecmăneală. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jacmani’
JĂCMĂNÍ vb. IV. v. jecmăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jacmanie’
jăcmăníe (jecmăníe), s.f. (înv.) jaf mare; jăcman. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘jacmar’
jacmár s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române