Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

JACÓ s.m. (Zool.) Papagal gri din Africa occidentală. [< fr. jaco]. Sursa: Dicţionar de neologisme

JACOBÍN s.m. v. |iacobin|iacobin|. Sursa: Dicţionar de neologisme

JACOBINÍSM s.n. v. |iacobinism|iacobinism|. Sursa: Dicţionar de neologisme

JACQUERÍE s.f. Răscoală ţărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul şi nord-vestul Franţei la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JACQUIÉR JA-CHI-/ s. m. arbore din regiunile tropicale, fără petale, cultivat pentru fructele lui bogate în amidon. (< fr. jacquier) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

jăcuí, jăcuiésc, vb. IV (reg.) a jefui. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JÁCUZZI s. n. inv. mic bazin de jeturi de apă sub presiune, care creează vârtejuri relaxante. (< fr. jacuzzi) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

JAD, jaduri, s.n. Piatră semipreţioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu şi magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecţionarea unor obiecte de artă. * Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JADEÍT, jadeite, s.n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu şi aluminiu compact, verzui sau albicios, utilizată în arta decorativă. – Din fr. jadéite. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JAF, jafuri, s.n. 1. Furt săvârşit prin violenţă; jefuire, jecmăneală. * Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. * (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. * Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare faţă de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s.n.] – Din pol. žak. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române