Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

jâg, s.n. – v. |jig^1|jig|. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

jagardeá (-éle), s.f. – (Arg.) Om zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. Ar putea fi o combinaţie expresivă a lui javră cu jigodie, care au acelaşi sens. Sursa: Dicţionarul etimologic român

jagău s.n. (reg.) jordie scurtă şi groasă; tămânjer. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

jagi s.m. pl. (reg.) viermi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JAGUÁR, jaguari, s.m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roşcată şi cu pete negre circulare, care trăieşte în America Centrală şi în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JAGUARÚNDI s.m. (Zool.) Pisică sălbatică cu corpul foarte alungit, care trăieşte în pădurile din America tropicală. [Pron. -gu-a-. / < fr. jaguarundi]. Sursa: Dicţionar de neologisme

JAI s.m. (Reg.) Pui de peşte rămas pe malul gârlelor când scade apa. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

jáică s.f. (reg.) pielea lupului. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JAI-LAI s.n. Denumire a pelotei (2) în ţările Americii Latine. [Pron. hai-lai. / < sp. jai-lai]. Sursa: Dicţionar de neologisme

JAINÍSM s.n. Religie şi şcoală filozofică indiană, opusă brahmanismului şi sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI a.Cr. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române