Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

JAINÍST, -Ă, jainişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

jainístă s. f., pl. jainíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

JAIS s.n. Varietate de antracit, foarte dură, sticloasă, de culoare neagră, folosită la confecţionarea unor mărgele. [Pr.: je] – Din fr. jais. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

jălálnic, -ă, adj. (înv.) jalnic, cu glas plângător. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

jălán (jelén), -ă, adj. (reg., înv.) jeluitor, în doliu. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JALÁPĂ s.f. Răşină extrasă din rădăcina plantei Exogonium purga, utilizată sub formă de pulbere în farmacie pentru proprietăţile ei purgative. – Din fr. jalap, sp. jalapa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

jălăríe s.f. (înv.) jale, jelanie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

jălătáte s.f. (înv.) jale, supărare. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JÁLBĂ, jalbe, s.f. (Pop.) Plângere, reclamaţie, făcută în scris. * Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proţap = a cere insistent (şi ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. şi: jălbi – Var.: jálobă s.f.] – Din sl. žalĩba. Cf. bg. žalba. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JĂLBÁR s.m. v. jelbar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române